Premii Nobel pentru medicina 1901-2008

1901 – Emil Adolf von Behring – tratamentul cu ser specific al difteriei şi pentru contribuţia sa la elaborarea “teoriei hormonale a imunităţii
1902 – Ronald Ross – lucrările în care evidenţiază rolul ţânţarilor ca sursă transmiţătoare a malariei
1903 – Niels Ryberg Finsen – Tratamentul cu raze luminoase concentrate şi răcite, mai ales în lupus
1904 – Ivan Pavlov – Lucrările din domeniul fiziologiei digestiei
1905 – Robert Koch – Descoperirea agentului patogen al tuberculozei
1906 – Camillo Golgi, Santiago Ramón y Cajal – Cercetări asupra structurii sistemului nervos
1907 – Charles Louis Alphonse Laveran – Descoperirea rolului jucat de protozoare la producerea îmbolnăvirilor
1908 – Ilia Ilici Mecinikov – Descoperirea fagocitozei şi elaborarea „teoriei fagocitare a imunităţii“

- Paul Ehrlich – Lucrările în domeniul imunologiei şi chimioterapiei sifilisului
1909 – Emil Theodor Kocher – Lucrările din domeniul fiziologiei, patologiei şi chirurgiei glandei tiroide
1910 – Albrecht Kossel - Lucrările în domeniul constituenţilor proteici şi nucleoproteici din celule
1911 – Allvar Gullstrand – Lucrari de dioptrica a ochiului
1912 – Alexis Carrel – Lucrări privind structura vasculară şi transplantarea vaselor sanguine şi a organelor.
1913 – Charles Robert Richet – Descoperirea anafilaxiei, un caz particular al fenomenului imunitar.
1914 – Robert Bárány – Lucrări de fiziologie şi patologie a aparatului vestibular
1919 – Jules Bordet – Descoperiri legate de imunitate
1920 – August Krogh – Descoperirea mecanismului de reglare a circulaţiei capilare si a schimbului de gaze la nivel pulmonar.
1922 – Archibald Vivian Hill - Explicarea procesului de producere a energiei musculare

Otto Fritz Meyerhof – Lucrări asupra consumului de oxigen si metabolism al acidului lactic în muşchi.
1923 – Frederick Banting şi John James Richard MacLeod – Contribuţia adusă în descoperirea şi introducerea în terapeutică a insulinei
1924 -Willem Einthoven – descoperirea mecanismului electrocardiogramei
1926 – Johannes Fibiger – Descoperirea carcinomului spiropter.
1927 – Julius Wagner-Jauregg – Utilizarea malarioterapiei în paralizia generală
1928 – Charles Nicolle – Cercetările de epidemiologie asupra tifosului exantematic.
1929 – Christiaan Eijkman – Descoperirea vitaminei antinevritice.
Frederick Gowland Hopkins – Descoperirea vitaminelor stimulatoare ale creşterii.
1930 – Karl Landsteiner – Descoperirea grupelor sanguine.
1931 -Otto Heinrich Warburg – Descoperirea fermentului respirator
1932 – Charles Scott Sherrington şi Edgar Douglas Adrian – Descoperiri privind funcţiile neuronului.
1933 – Thomas Hunt Morgan – Descoperirea rolului jucat de cromozomi în ereditate.
1934 – George Hoyt Whipple, George Richards Minot, William Parry Murphy – Descoperiri privind tratamentul ficatului în caz de anemie.
1935 – Hans Spemann – Descoperirea efectului „organizator“ în dezvoltarea embrionului.
1936 – Henry Hallett Dale, Otto Loewi - Descoperiri privind transmiterea chimica a influxului nervos
1937 – Albert Szent-Györgyi – Evidenţierea mecanismului proceselor biologice de oxidare şi descompunere a vitaminei C
1938 – Corneille Heymans – Descoperirea rolului jucat de mecanismele sino-aortice în reglarea respiraţiei.
1939 – Gerhard Domagk – Studiul asupra sulfamidelor.
1943 – Henrik Dam, Edward Adelbert Doisy – descoperirea vitaminei K
1944 – Joseph Erlanger şi Herbert Spencer Gasser – Descoperiri privind funcţiile intens diferenţiate ale fibrelor nervoase elementare
1945 – Alexander Fleming, Ernst Boris Chain, Howard Walter Florey – Descoperirea penicilinei şi a acţiunii sale terapeutice în diverse boli infecţioase.
1946 – Hermann Joseph Muller – Crearea radiogeneticii şi studiul mutaţiilor produse de razele X.
1947 – Carl Fedinand Cori, Gerty Cori – Descoperirea mecanismului biosintezei glicogenului.

Bernardo Houssay – Descoperirea rolului jucat de hormonul lobului hipofizar anterior în metabolismul zahărului.
1948 – Paul Hermann Müller – Descoperirea eficacităţii produsului DDT ca insecticid de contact
1949 – Walter Rudolf Hess – Descoperirea rolului hipotalamusului în coordonarea activităţii organelor interne
Egas Moniz – Descoperirea valorii terapeutice a lobotomiei în anumite psihoze.
1950 – Edward Calvin Kendall, Tadeus Reichstein, Philip Showalter Hench – Descoperiri privind hormonii corticosuprarenali, structura şi acţiunea lor biologică.
1951 – Max Theiler – Descoperirea virusului febrei galbene şi a combaterii sale
1952 – Selman Waksman – Descoperirea streptomicinei, antibiotic eficace împotriva tuberculozei.
1953 – Fritz Albert Lipmann – Descoperirea coenzimei A şi a importanţei sale în metabolismul intermediar
Hans Adolf Krebs – Descoperirea ciclului tricarboxilic care are loc în procesele de oxido-reducere la nivel celular
1954 – John Franklin Enders, Thomas Huckle Weller, Frederick Chapman Robbins – Descoperirea posibilităţii de a cultiva virusurile poliomielitice pe ţesuturi de diferite tipuri.
1955 – Hugo Theorell – Descoperirea modului de acţiune a enzimelor oxidante.
1956 – André Frédéric Cournand, Werner Forssmann şi Dickinson W. Richards – Descoperiri privind privind cateterismul cardiac şi modificările patologice ale sistemului circulator.
1957 – Daniel Bovet – Sinteza unor compuşi antihistaminici şi a diferiţilor relaxanţi musculari.
1958 – George Wells Beadle, Edward Lawrie Tatum, Joshua Lederberg – Lucrările din domeniul geneticii moleculare
Joshua Lederberg – Descoperiri legate de recombinările materialului genetic al bacteriilor.
1959 – Severo Ochoa, Arthur Kornberg – Descoperirea mecanismului biosintezei acizilor nucleici (ARN şi ADN) şi a rolului acestora în ereditate.
1960 – Frank Macfarlane Burnet, Peter Medawar – Descoperirea toleranţei imunologice şi explicarea ei
1961 – Georg von Békésy – Descoperirea mecanismului fizic al stimulării formaţiilor cohleare
1962 – Francis Crick, James D. Watson, Maurice Wilkins – Descoperirea ADN-ului
1963 – John Carew Eccles, Andrew Huxley, Alan Lloyd Hodgkin – Descoperirea mecanismelor ionice implicate în ecitarea şi inhibiţia porţunilor periferice şi centrale ale membranei celulei nervoase
1964 – Konrad Bloch, Feodor Lynen – Descoperirea mecanismnului biochimic al sintezei colesterolului şi acizilor graşi
1965 – André Lwoff, Jacques Monod, François Jacob – Lucrările lor referitoare la reglarea genetica a sintezei proteinelor în celula vie
1966 – Peyton Rous – Descoperirea unor virusuri cancerigene.

Charles Brenton Huggins – Descoperiri privind tratamentul hormonal al cancerului de prostată.
1967 – Ragnar Granit, Haldan Keffer Hartline, George Wald – Descoperiri privind procesele vizuale fiziologice şi chimice fundamentale
1968 – Marshall Warren Nirenberg, Har Gobind Khorana – Aportul la descoperirea codului genetic.
Robert W. Holley – Reuşita „citirii“ pentru întâia oară a secvenţei complete a nucleotizilor unei molecule de ARN-solubil.
1969 – Max Delbrück, Alfred Hershey şi Salvador Luria – Descoperiri privind substanţele neurotransmiţătoare şi mecanismul depozitării, eliberării, şi inactivării lor
1970 – Bernard Katz, Ulf von Euler, Julius Axelrod – Descoperirea mecanismelor ionice implicate în ecitarea şi inhibiţia porţunilor periferice şi centrale ale membranei celulei nervoase
1971 – Earl Wilbur Sutherland Jr. – Descoperiri în domeniul mecanismelor de acţiune a hormonilor
1972 -Gerald Edelman, Rodney Robert Porter – Descoperirea structurii anticorpului (a moleculei de imunoglobulină)
1973 – Karl von Frisch, Konrad Lorenz, Nikolaas Tinbergen – Studiile privind comportamentul animal, care deschid perspective psihiatriei, medicinii psihosomatice şi ecologiei aplicate.
1974 – Albert Claude, Christian de Duve, George Emil Palade – Descoperirile de infrastructură celulară, în special a ribozomilor, loc de descifrare a mesajului ereditar şi de biosinteză a proteinelor.
1975 – David Baltimore, Howard Martin Temin, Renato Dulbecco – Studiul interacţiunii dintre acizii nucleici ai virusurilor cancerigene şi genomul celular
1976 – Baruch Samuel Blumberg, Daniel Carleton Gajdusek – Descoperirea noilor mecanisme ale originii şi diseminarii bolilor infecţioase
2007 – Mario Capecchi, Sir Martin Evans, Oliver Smithies – Pentru cercetările în domeniul modificărilor genetice realizate asupra organismului şoarecilor prin intermediul celulelor stem.
2008 – Harald zur Hausen, Françoise Barré-Sinoussi, Luc Montagnier – Pentru descoperirea faptului că virusul papilomului uman cauzează cancer cervical, Pentru descoperirea virusului imunodeficienţei umane

Premiile Nobel

Premiile Nobel se decerneaza anual in Stockholm, Suedia.

Premiile Nobel poarta numele unuia dintre cei mai cunoscuti oameni de pe planeta, un om care a avut o contributie decisiva asupra omenirii – Alfred Nobel. Savantul s-a nascut in anul 1833, iar printre cele mai remarcabile inventii ale sale se numara dinamita. Observand ulterior ca ideea pentru care a luptat o viata intreaga poate provoca dezastre de vreme ce oamenii folosesc dinamita in scopuri negative, Alfred Nobel a decis ca, dupa moartea sa, fabuloasa avere pe care a reusit sa o stranga sa fie folosita anual pentru premierea oamenilor care aduc contributii remarcabile in cateva domenii: Fizica, Chimie, Economie – de care se ocupa Academia Regala de Stiinta din Suedia; Medicina – premiu acordat de Institutul Carolina din Stockholm si Literatura – de care se ocupa Academia Suedeza.

Primele premii Nobel au fost acordate pe data de 10 decembrie 1901, la cinci ani de la moartea inventatorului acestora, si, de atunci, cu cateva exceptii, au fost acordate constant.

Exista si cateva curiozitati in istoria decernarii premiilor Nobel, mai mult sau mai putin umoristice. De exemplu, in anii 1945 si 1948 nominalizat in cadrul acestui eveniment s-a gasit dictatorul comunist Iosif Visarionovici Stalin, precum si omologul sau german, Adolf Hitler, care a primit aceasta distinctie in anul 1939. Aceste doua mici “erori”, asa cum au fost numite ulterior de organizatori, au fost comise din cauza statutului pe care cei doi il aveau in perioada respectiva in Europa.

Thomas Edison si Nikola Tesla au fost mentionati ca potentiali laureati ai premiilor in anul 1915, insa din pricina animozitatilor dintre cei doi, niciunul nu a mai primit aceasta distinctie, in ciuda contributiilor stiintifice majore ale fiecaruia. Cei doi au refuzat sa primeasca Nobel in cazul in care fiecare dintre ei ar fi fost nominalizat primul pentru acest premiu, considerand ca cine ar accepta ar minimaliza valoarea celuilalt.

In anul 1939, din cauza evenimentelor sangeroase din Europa, premiile Nobel nu s-au mai acordat. In istoria decernarii acestor distinctii doar sase oameni au refuzat premiul din motive politice: trei in Rusia, pentru ca Stalin le-a interzis savantilor sa mearga sa-si ridice premiul, unul in Vietnam si doi in Germania, pentru ca Hitler a interzis participarea la ceremonia de decernare a premiilor. Ramand in sfera politica, printre castigatorii Nobel-ului pentru Pace se afla si Yasser Arafat. Intre perdanti il amintim pe Winston Churchill, care nu a primit nicodata un astfel de premiu, desi si-a dorit tot timpul acest lucru. Nici Mahatma Gandhi, simbol al pacii si intelegerii, nu a primit niciodata Nobel-ul pentru Pace, cu toate ca a fost nominalizat de 12 ori, in perioada 1937 – 1948. Dmitri Mendeleyev, cel care a propus tabelul periodic al elementelor, nu a primit niciodata un premiu Nobel. A fost propus in anul 1906 pentru a castiga un premiu, insa a murit in anul urmator.

Printre marii scriitori care nu au reusit sa castige premiul Nobel niciodata se regasesc foarte multi romani: Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Marin Sorescu si Nichita Stanescu. Cel mai aproape de castigarea unui Nobel a fost doar Lucian Blaga, dar din cazua faptului ca regimul comunist nu i-a permis sa se prezinte la festivitati, premiul nu i-a mai fost niciodata acordat.

Laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie si medicina, in anul 1974, este George Emil Palade, nascut pe 19 noiembrie 1912 la Iasi. Este medic si om de stiinta american de origine romana, specialist in domeniul biologiei celulare.

Alti laureati celebri ai premiului Nobel sunt: Mihail Gorbaciov, Pace, 1990; Gabriel García Márquez, Literatura, 1982; Albert Einstein, Germania, Fizica, 1921; Pierre Curie, Fizica, 1903; Marie Curie, Polonia, Fizica, 1903 si Chimie, 1911; Albert Camus, Algeria, Literatura, 1957; Jean-Paul Sartre, Literatura, 1964 (a refuzat premiul); Maica Tereza, Republica Macedonia, Pace, 1979; Shimon Peres, Polonia, Pace, 1994; Guglielmo Marconi, Fizica, 1909; George Bernard Shaw, Irlanda, Literatura, 1925; Alexandr Soljenitin, Literatura, 1970; William Faulkner, Literatura, 1949; Ernest Hemingway, Literatura, 1954; John Forbes Nash, Economie, 1994; Orhan Pamuk, Literatura, 2006;

sursa: yuppi.com