Fibromul uterin

Fibromul uterin (miom, fibromiom) nu este cancer. Este o tumora benigna a uterului, care apare cel mai adesea la femei intre 35-50 de ani. Prezenta fibroamelor, prin simptomele determinate si prin complicatiile aparute constituie o stare de boala care trebuie rezolvata. Mail ales ca, pana la obtinerea rezultatului examenului histopatologic, nu se stie sigur, daca o tumora are caracter benign sau nu: poate fi vorba si de un cancer uterin. De asemenea poate fi prezent simultan un fibrom si un cancer uterin sau alta afectiune (de ex. fibromul poate masca prolapsul genital).

Factorii de risc:

- hiperestrogenia (excesul de estrogeni, mai ales cazul femeilor care nu au copii

- obezitate, hipertensiune arteriala, gusa, distrofie mamara.

Fibromul uterin poate cauza o serie de simptome (dar poate fi si asimptomatic) si poate duce la complicatii:

- hemoragie, cel mai adesea menometroragie (sangerari abundente si prelungite in timpul menstruatiei si sangerari in afara menstruatiei), cu consecintele posibile ale hemoragiei acute (soc) sau cronice (anemie)

- leucoree: secretii abundente care, daca apar, pot evolua spre pioree: eliminarea de puroi

- durere: nu este obligatorie; prezenta durerii denota de obicei o complicatie.

Complicatii:

- afectarea functiei de reproducere: fibromul poate fi raspunzator de sterilitate, pierderi repetate de sarcina, nastere prematura, complicatii hemoragice la nastere.

- compresiunea pe organele vecine, determinand:

- tulburari vezicale si rectale (senzatie permanenta de necesitate de urinare sau de defecatie; incontinenta urinara; constipatie)

- tulburari circulatorii venoase, cu aparitia varicelor si edemului la membrele inferioare.

- compresiune pe nervi, cauzand dureri

- degenerare si necrobioza aseptica, apoi septica.

In urma aparitiei simptomelor si examenului clinic sau la un control ecografic se poate descoperi formatiunea tumorala, dar diacnosticul de certitudine (e fibrom sau e cancer) se poate pune doar in urma examenului histopatologic (prin chiuretaj biopsic sau prin operatie si examinarea formatiunii indepartate)

Cancerul de san

Cancerul mamar apare cel mai frecvent la femei intre 40 si 60 de ani, dar este posibil la orice varsta si, foarte rar, chiar si la barbati.

Factori de risc:

- femeia nu are copii, sau prima sarcina a avut-o peste varsta de 30 de ani

- nu si-a alaptat copiii

- menarha precoce (prima menstruatie a avut-o inainte de 11-12 ani)

- menopauza tardiva (peste 47-48 de ani)

Factorii sus-amintiti au in comun expunerea excesiva la hormonii estrogeni naturali, care actioneaza in perioada fertila a femeii: intre menarha si menopauza, si “fac pauza” sau se reduc in cantitate cand femeia este insarcinata sau alapteaza.

- excesul de hormoni estrogeni: folosirea anticonceptionalelor orale ( tablete contraceptive) pe baza de estrogeni, sau terapie hormonala pentru ameliorarea simptomelor climacteriului. Acestea reprezinta un “plus” de estrogeni. (Bineinteles nu este vorba de un tratament hormonal de ncesitate, pentru reducerea la normal a echilibrului in organism, in caz de insuficienta hormonala – care este cu totul altceva)

- Traumatismele sanului: lovire, impungere, etc.

- iradierea, expunerea excesiva la razele UV (la soare sau solariu)

- obezitatea (la care se asociaza si hiperestrogenie)

- excesul de carne grasa si dulciuri in alimentatie

- consumul de alcool

- caz de cancer mamar in familie

Pentru descoperirea cat mai precoce a cancerului de san (cand este inca localizat), este necesara autoexaminarea. Autoexaminarea se face in fiecare luna, incepand cu varsta de 18-20 de ani, in perioada imediat dupa terminarea menstruatiei, respectiv, lunar, si la femeile in menopauza.

Autoexaminarea consta in inspectie si palpare.

- inspectia (observarea) sanilor in fata oglinzii, dezbracata pana la brau, din fata si din profil, cu bratele lasate jos sau cu mana pe sold si apoi ridicate deasupra capului, pentru depistarea oricarei modificari de forma, marime, contur, culoare (frecvent, cei doi sani nu sunt absolut la fel, unul poate fi usor mai mare decat celalalt, fara sa aiba vreo semnficatie patologica)

- palparea (pipairea) sistematica a sanilor pe toata intinderea lor si inclusiv a axilei. Se poate face in pozitie culcata sau stand in picioare. Verificarea se face in doua pozitii: odata tinand bratul de partea examinata lasat langa corp sau cu mana pe sold si apoi ridicat deasupra capului. Palparea se face cu mana opusa, folosind degetele alipite (cu suprafata degetelor si nu cu vraful); se pipaie usor prin miscari circulare.

Semnele de suspiciune sunt:

- aparitia unui nodul in san sau in axila

- pierderea conturului regulat al sanului

- modificari tegumentare: neregularitati, adancituri, riduri, creste, dilatarea porilor in “coji de portocala”, posibila roseata

- retractia (infundarea) sau devierea mamelonului (sfarcului), mancarime in aceasta zona

- scurgeri mamelonare sau urme de secretii, fisuri, ulceratii.

Poate sa fie vorba de o modificare necanceroasa sau de cancer, dar numai medicul poate stabili diagnosticul.

La indicatia medicului, faceti-va control mamografic (radiografie la sani). In stadii initiale nu se poate deosebi cu certitudine nodul benign de unul malign. In cazul formatiunilor din san nu se recomanda biopsierea. In schimb, indepartarea nodulului permite examinarea histopatologica, deci diagnosticul cu certitudine si implicit aplicarea tratamentului corespunzator. Nu va pacaliti incercand tratamente cu ierburi etc, nu neglijati si nu amanati!