Genetica si Cancerul

Cancerul este un termen care desemneaza o gama larga de boli, caracterizate prin proliferarea anormala a celulelor care dau nastere la tumori (neoplasme). In timp ce celulele benigne (necanceroase) raman localizate in zona in care se formeaza, tumorile canceroase invadeaza tesuturile inconjuratoare si prin procesul numit metastaza, se raspandesc, prin intermediul vaselor sanguine si limfatice, in alte parti ale corpului, unde genereaza noi tumori.

Toate tipurile de cancer sunt rezultatul alterarii unor gene care controleaza diviziunea celulara si, de aceea, cancerul este considerat o maladie genetica.

Cancerul este transmis clonal; el porneste de la o singura celula anormala care prolifereaza, iar toti descendentii acestei celule sunt, de asemenea, anormali. In aparitia cancerului sunt implicate mutatii ale unor gene si/sau anumite gene purtate de virusuri.

In plus, pentru anumite tipuri de cancer exista o predispozitie mostenita. Este posibil ca toate tipurile de cancer sa se bazeze pe mutatii mostenite de la ascendenti, precum si pe mutatii produse in timpul vietii.

Agenti cancerigeni:

radiatii ionizante, radiatii ultraviolete, fum de tigara, benzen, azbest, arsenic, crom, nichel, petrol, oxid de fier, precum si anumite virusuri, denumite oncovirusuri.

Totusi, mecanismul exact prin care aceste substante induc transformarea celulelor normale in celule canceroase este, in general, necunoscut. Din aceasta cauza, un program eficient de prevenire a cancerului ar trebui sa se bazeze pe eliminarea din mediu a cat mai multor agenti carcinogeni

Consumul crescut de cofeina stimuleaza dezvoltarea tumorilor

Un consum crescut de cofeina poate stimula cu aproape 70% dezvoltarea tumorilor canceroase mari, potrivit unui studiu al cercetatorilor de la universitatile Harvard si Tokyo Woman’s Medical, preluat de presa britanica de specialitate.

Rezultatele studiului arata ca mai mult de patru cesti de cafea pe zi cresc riscul de a face cancer si ca un consum mare de bauturi cofeinizate ajuta tumorile mai mari de doi centimetri sa se dezvolte.

Cercetatorii au descoperit ca femeile care consuma multe bauturi cofeinizate au un risc mai mare cu 68% de a se imbolnavi de cancer de san. Studiile nu au aratat exact in ce mod influenteaza cofeina dezvoltarea tumorilor canceroase, insa oamenii de stiinta sunt de parere ca o cantitate prea mare influenteaza cresterea tumorilor.

Studiul, efectuat timp de 10 ani, a implicat aproape 40.000 de femei de peste 45 de ani. Acestea au dat cercetatorilor detalii cu privire la dieta lor, inclusiv cata cofeina consuma in mod regulat. in timpul studiului, peste 1.100 dintre subiecti s-au imbolnavit de cancer la san.

Studii anterioare au aratat ca prea multa cofeina creste riscul unei pierderi de sarcina. De asemenea, in urma cu cateva luni, mai multe

organizatii de sanatate au tras un semnal de alarma privind numarul tot mai mare al elevilor care devin dependenti de bauturile energizante, care contin de noua ori mai multa cofeina decat o ceasca de cafea.

Sursa NewsIn

Tumori Genitale la Barbati

Infectiile urogenitale pot cauza modificari celulare ce constituie punct de plecare pentru cancere. La fel ca si in cazul cancerului de col uterin la femei, cancerul penian la barbati se poate datora infectiilor virale, care sunt frecvent asimptomatice si se pot contacta pe cale sexuala. Viata sexuala prea liberala, cu partenere multiple, “aventurile” cresc riscul infectiilor si implicit si riscul cancerului de penis. Un alt factor de risc: igiena deficitara a organelor genitale. Aveti grija si la indepartarea secretiilor ce se aduna in santul circular de sub preputiu.

Se stie ca la persoanele cu reglementari religioase severe (limitand viata sexuala doar la cupluri stabile) si care practica circumcizia (indepartarea preputiului si lasarea glandului descoperit) nu exista cancer de penis. Dupa circumcizie nu se mai pot aduna secretii. Nu e nevoie insa de circumcizie, doar de o igiena riguroasa.

La barbatii mai in varsta, prostata poate prezenta modificari: hipertrofie benigna, adenom de prostata sau chiar cancer. Prostata fiind situata in jurul uretrei, o tumora avansata da tulburari urinare: dificultati urinare (jet slab), eventual incontinenta urinara. Nu asteptati sa apara simptomele! Ar fi bine ca orice barbat peste 40 de ani sa se prezinte odata pe an la urolog pentru un consult, chiar daca nu are semne de infectie (scurgeri, usturime, mancarime, dureri). Prin tuseu rectal (examinare manuala prin anus) se pot depista in mod simplu si nedureros modificari ale prostatei (precum si unele tumori ale rectului). Nu am pomenit aici de alte tumori (de ex. de tumori testiculare), dar cu ocazia consultului urologic, medicul poate controla si organele genitale externe.

Cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin a afectat mai demult femei intre 30-50 de ani. Astazi se observa ca apare tot mai frecvent si sub 30 de ani.

Colul uterin este partea de jos a uterului, care atarna in vagin (uterul comunica cu vaginul prin colul uterin). Colul poate fi atins de penis in timpul actului sexual. Datorita acestei asezari (cum reiese si din natura factorilor de risc) exista o sensibilitate ridicata a colului la microtraumatisme si infectii.

Factori de risc:

- inceperea precoce a vietii sexuale (risc crescut de 2 ori), deoarece colul uetrin inca nu este complet maturizat si este mai vulnerabil. Colul uterin este mai vulnerabil si imediat dupa nastere, de aceea se recomanda evitarea raportului sexual nu numai in ultima perioada a sarcinii (incepand dupa luna a 7-a de sarcina, datorita riscului provocarii nasterii premature) ci si in primele 6 saptamani dupa nastere.

- avorturi provocate (chiuretaje) repetate si numar mare de nasteri

- igiena deficitara a organelor genitale si a actului sexual

- viata sexuala dezordonata reprezinta cel mai important factor de risc. Infectia cu HPV (papilloma virus uman) sau cu virus hepatic genital se transmit prin contact sexual. Nu dau neaparat simptome de infectie genitala, in schimb determina modificari celulare, fiind punct de plecare pentru dezvoltarea cancerului de col uetrin.

Oricum, infectiile genitale repetate, de orice fel, constituie “minitraumatisme”, care irita si fragilizeaza colul uterin. De aceea, femeile care au avut parteneri multiplii, parteneri ocazionali sau chiar un singur partener, dar care la randul lui a avut mai multe partenere, au sanse mult mai mari de a face cancer de col uterin.

Un alt factor de risc ce nu se poate neglija este fumatul.

Manifestarile cancerului de col uterin (scurgeri, hemoragii, dureri, etc..) apar tarziu, cand boala a ajuns intr-un stadiu prea avansat.

Pentru a descoperi boala in stadiu initial, este necesar ca femeile sa se prezinte in mod regulat, odata pe an pentru efectuarea testului citovaginal. Este vorba de toate femeile intre 20-65 de ani, care au fost vreodata active sexual, chiar si in absenta oricarei manifestari de boala.

Testul citovaginal Babes-Papanicolau este simplu, rapid si nedureros; inseamna analizarea la microscop a frotiului realizat din secretiile recoltate din vagin, de pe colul uterin. Astfel se pot detecta celule anormale, modificari celulare, care daca nu sunt tratate, in timp duc la dezvoltarea cancerului de col uterin. Medicul poate indica si alte examinari, de ex. colposcopie, conizatie, biopsie tintita.

Cancerul de col uterin descoperit in stadiul initial si tratat corect se vindeca

Statistica:

Situatia Romaniei este demna de disperare: primul loc in Europa si al terilea loc in lume, dupa Peru si Thailanda. Si asta datorita faptului ca femeile la noi nu binevoiesc sa participe la depistarea activa a cancerului de col uterin prin testul citovaginal. De aceea, la noi mai putin de 30% din cancerele de col uterin sunt descoperite in stadiu precoce, desi ar putea fi descoperite in proportie de peste 90% daca femeile ar fi constiente si nu neglijente.

Examenul ginecologic este necesar in caz de:

- mancarme, usturime, durere in zona genitala; scurgeri (secretii vaginale urat mirositoare, galben-verzui); suspiciune de boala cu transmitere sexuala

- probleme cu ciclul menstrual, neregularitate, sangerare intensa sau sangerari in afara menstruatiei

- dureri joase de burta, durere la urinare sau in timpul actului sexual, sau alte tulburari de viata sexuala

- daca ati ramas gravida

Fibromul uterin

Fibromul uterin (miom, fibromiom) nu este cancer. Este o tumora benigna a uterului, care apare cel mai adesea la femei intre 35-50 de ani. Prezenta fibroamelor, prin simptomele determinate si prin complicatiile aparute constituie o stare de boala care trebuie rezolvata. Mail ales ca, pana la obtinerea rezultatului examenului histopatologic, nu se stie sigur, daca o tumora are caracter benign sau nu: poate fi vorba si de un cancer uterin. De asemenea poate fi prezent simultan un fibrom si un cancer uterin sau alta afectiune (de ex. fibromul poate masca prolapsul genital).

Factorii de risc:

- hiperestrogenia (excesul de estrogeni, mai ales cazul femeilor care nu au copii

- obezitate, hipertensiune arteriala, gusa, distrofie mamara.

Fibromul uterin poate cauza o serie de simptome (dar poate fi si asimptomatic) si poate duce la complicatii:

- hemoragie, cel mai adesea menometroragie (sangerari abundente si prelungite in timpul menstruatiei si sangerari in afara menstruatiei), cu consecintele posibile ale hemoragiei acute (soc) sau cronice (anemie)

- leucoree: secretii abundente care, daca apar, pot evolua spre pioree: eliminarea de puroi

- durere: nu este obligatorie; prezenta durerii denota de obicei o complicatie.

Complicatii:

- afectarea functiei de reproducere: fibromul poate fi raspunzator de sterilitate, pierderi repetate de sarcina, nastere prematura, complicatii hemoragice la nastere.

- compresiunea pe organele vecine, determinand:

- tulburari vezicale si rectale (senzatie permanenta de necesitate de urinare sau de defecatie; incontinenta urinara; constipatie)

- tulburari circulatorii venoase, cu aparitia varicelor si edemului la membrele inferioare.

- compresiune pe nervi, cauzand dureri

- degenerare si necrobioza aseptica, apoi septica.

In urma aparitiei simptomelor si examenului clinic sau la un control ecografic se poate descoperi formatiunea tumorala, dar diacnosticul de certitudine (e fibrom sau e cancer) se poate pune doar in urma examenului histopatologic (prin chiuretaj biopsic sau prin operatie si examinarea formatiunii indepartate)

Cancerul de san

Cancerul mamar apare cel mai frecvent la femei intre 40 si 60 de ani, dar este posibil la orice varsta si, foarte rar, chiar si la barbati.

Factori de risc:

- femeia nu are copii, sau prima sarcina a avut-o peste varsta de 30 de ani

- nu si-a alaptat copiii

- menarha precoce (prima menstruatie a avut-o inainte de 11-12 ani)

- menopauza tardiva (peste 47-48 de ani)

Factorii sus-amintiti au in comun expunerea excesiva la hormonii estrogeni naturali, care actioneaza in perioada fertila a femeii: intre menarha si menopauza, si “fac pauza” sau se reduc in cantitate cand femeia este insarcinata sau alapteaza.

- excesul de hormoni estrogeni: folosirea anticonceptionalelor orale ( tablete contraceptive) pe baza de estrogeni, sau terapie hormonala pentru ameliorarea simptomelor climacteriului. Acestea reprezinta un “plus” de estrogeni. (Bineinteles nu este vorba de un tratament hormonal de ncesitate, pentru reducerea la normal a echilibrului in organism, in caz de insuficienta hormonala – care este cu totul altceva)

- Traumatismele sanului: lovire, impungere, etc.

- iradierea, expunerea excesiva la razele UV (la soare sau solariu)

- obezitatea (la care se asociaza si hiperestrogenie)

- excesul de carne grasa si dulciuri in alimentatie

- consumul de alcool

- caz de cancer mamar in familie

Pentru descoperirea cat mai precoce a cancerului de san (cand este inca localizat), este necesara autoexaminarea. Autoexaminarea se face in fiecare luna, incepand cu varsta de 18-20 de ani, in perioada imediat dupa terminarea menstruatiei, respectiv, lunar, si la femeile in menopauza.

Autoexaminarea consta in inspectie si palpare.

- inspectia (observarea) sanilor in fata oglinzii, dezbracata pana la brau, din fata si din profil, cu bratele lasate jos sau cu mana pe sold si apoi ridicate deasupra capului, pentru depistarea oricarei modificari de forma, marime, contur, culoare (frecvent, cei doi sani nu sunt absolut la fel, unul poate fi usor mai mare decat celalalt, fara sa aiba vreo semnficatie patologica)

- palparea (pipairea) sistematica a sanilor pe toata intinderea lor si inclusiv a axilei. Se poate face in pozitie culcata sau stand in picioare. Verificarea se face in doua pozitii: odata tinand bratul de partea examinata lasat langa corp sau cu mana pe sold si apoi ridicat deasupra capului. Palparea se face cu mana opusa, folosind degetele alipite (cu suprafata degetelor si nu cu vraful); se pipaie usor prin miscari circulare.

Semnele de suspiciune sunt:

- aparitia unui nodul in san sau in axila

- pierderea conturului regulat al sanului

- modificari tegumentare: neregularitati, adancituri, riduri, creste, dilatarea porilor in “coji de portocala”, posibila roseata

- retractia (infundarea) sau devierea mamelonului (sfarcului), mancarime in aceasta zona

- scurgeri mamelonare sau urme de secretii, fisuri, ulceratii.

Poate sa fie vorba de o modificare necanceroasa sau de cancer, dar numai medicul poate stabili diagnosticul.

La indicatia medicului, faceti-va control mamografic (radiografie la sani). In stadii initiale nu se poate deosebi cu certitudine nodul benign de unul malign. In cazul formatiunilor din san nu se recomanda biopsierea. In schimb, indepartarea nodulului permite examinarea histopatologica, deci diagnosticul cu certitudine si implicit aplicarea tratamentului corespunzator. Nu va pacaliti incercand tratamente cu ierburi etc, nu neglijati si nu amanati!

imaginile cu mesaj de pe pachetele de tigari

“Costurile implementarii acestor avertismente vor fi acoperite de fumatori, prin scumpirea tigarilor. Vrem ca populatia sa nu mai fie atrasa de pachetele de tigari. Ne dorim sa nu mai fie asa de atractive, mai ales pentru copii”

Compozitia chimica a tutunului si efectele lui asupra organismului

Tutunul contine aproximativ 4000 de substante chimice daunatoare, dintre care peste 40 sunt cancerigene

Continutul în nicotina si alte substante depinde de varietatea de tutun, conditiile si metodele de cultura, precum si de pozitia pe planta a frunzelor recoltate (frunzele de la baza plantei contin în general mai putina nicotina). Din aceste motive exista variatii destul de mari ale continutului diferitelor tipuri de tigari de pe piata. De exemplu, continutul de nicotina poate varia între 0,1 si 1,3 mg/tigareta. Fermentarea (etapa importanta în procesul de prelucrare a tutunului) tinde sa reduca continutul de nicotina si sa creasca continutul altor substante toxice.

Prelucrarea frunzelor de tutun cuprinde în general trei etape: uscarea la aer, îmbatrânirea (conservarea timp de 1 sau mai multi ani) si fermentarea.

Toxicitatea tutunului si fumului de tigara

La prima vedere, identificarea celor peste 4000 de substante chimice din fumul de tutun pare o sarcina insurmontabila. Cercetarile intensive si progresele înregistrate în toxicologie si carcinogeneza din ultimii ani au permis izolarea compusilor cu cea mai crescuta activitate toxica. Dintre toti acestia, monoxidul de carbon si nicotina sunt agentii toxici majori ai fumului de tigara. Dar exista multi altii: oxizi de azot, cianuri, amoniac precum si aldehide volatile.

Hemoglobina din sângele uman are o afinitate de 210 ori mai mare pentru monoxidul de carbon decât pentru oxigen. Aceasta face ca inhalarea fumului de tigara sa diminueze capacitatea de transport a oxigenului de catre sânge. Monoxidul de carbon este fixat de hemoglobina sub forma de carboxihemoglobina, a carei concentratie în sângele fumatorilor atinge 8-9% (fata de 0,5% la nefumatori).

Cancerul cailor respiratorii la fumatori este precipitat adesea de compusii cu efect toxic asupra cililor din mucoasele respiratorii, care produc aparitia metaplaziei. Substantele cu cel mai puternic efect toxic ciliar sunt formaldehida, dioxidul de sulf, acroleina si hidrogen cianidul, dar exista zeci de alti compusi care au asemenea efect.

Efectul cancerigen si toxicitatea genetica constituie un alt aspect important. Gudroanele din fumul de tigara exercita puternice efecte mutagene asupra AND-ului din nucleele celulelor tractului respirator. În ultimele doua decenii a devenit limpede faptul ca fumul de tigara contine puternici factori cancerigeni. Dintre cele peste 43 de substante cancerigene, cele mai de temut sunt benzopirenul, N-nitrosaminele, aldehidele, clorura de vinil, hidrocarburile aromatice (benzenul, fenolii, etc.), etilen-oxidul, arseniu, poloniu, cadmiu, crom, etc.

Compusii chimici periculosi din produsele cosmetice

Din cele mai vechi timpuri se cunosc numeroase exemple privind preocuparea pentru frumusete si infrumusetare. Uleiurile si parfumurile au fost folosite pentru ritualuri stravechi. Egiptenii si grecii aplicau pe fata minerale pentru a evidentia trasaturile. Romanii foloseau parfumuri pe baza de ulei in baie.

In zilele noastre, ca si in trecut, produsele cosmetice contin compusi chimici cu actiune cancerigena, iritanta, mutagena. Pana in sex XIX, femeile foloseau un fond de ten ce continea carbonat bazic de plumb. Acesta se acumula in organism si provoca numeroase probleme psihice, paralizie si chiar moarte.

In topul celor mai periculosi compusi ce se gasesc in cosmetice se afla parabenii. Acesti compusi sunt esterii acidului para-hidroxibenzoic si mimeaza actiunea hormonilor feminini, fapt ce influenteaza evolutia celulelor canceroase, sensibile la schimbari hormonale.

Parabenii sunt conservanti ce se gasesc in majoritatea produselor cosmetice (sampoane, geluri, pasta de dinti) si in lotiunile pentru bebelusi. Parabenii au efect bactericid si fungicid. Sunt folositi si drept conservanti.

Deodorantele si antiperspirantele au aparut in 1890 avand ca si compus activ clorura de aluminiu ce provoca iritatii. Aceasta a fost inlocuita in 1940 de clorhidratul de aluminiu care mai este folosit si azi. Aluminiul se absoarbe prin piele si prezenta lui in organism in cantitate mare contribuie la aparitia tumorilor mamare precum si a bolii Alzheimer.

Plumbul este continut in rujuri si in vopselele de par. Unele marci de vopsele contin de cateva ori mai mult plumb decat cantitatea admisa. Este un cancerigen binecunoscut care afecteaza sistemul hormonal. Este usor absorbit prin piele si se depoziteaza in oase. Mai poate provoca probleme comportamentale, de memorie si de limbaj, dar poate conduce si la o crestere a agresivitatii. Cei mai vulnerabili sunt copiii si femeile insarcinate.

Plumbul, patrunzand in organism este absorbit de catre eritrocite, tesutul osos si nervos, rinichi. Intoxicarea cronica cu plumb duce la dezvoltarea nefritei. Efecetul biochimic consta in inabusirea activitatii eritrocitelor si cresterea cantitatii de plumb in sange. Intoxicarea cronica cu plumb duce la imbolnavire si la atacarea nervilor motori ai terminatiilor, care se reflecta in dereglarea conductivitatii impulsurilor nervoase.

Lauril sulfatul de sodiu (SLS) este un detergent puternic utilizat datorita capacitatii sale de a produce spuma, la fabricarea sapunului, samponului, spumei de ras, pastei de dinti, a spumei de baie. Produsele cosmetice ce contin lauril sulfat de sodiu pot irita pielea, pot produce urticarie, samponul poate determina caderea parului sau pot apare iritatii ale ochilor. Patrunde foarte usor prin piele si poate ajunge la inima, plamani, ficat sau creier.

Alte substante potential iritante sunt alcoolii benzilic si izopropilic, un solvent si o substanta alteranta, adica o substanta care poate modifica structura altor substante chimice. Sunt folositi la parfumarea produselor cosmetice sau a vopselelor de par, in lotiuni de maini, after-shave-uri si parfumuri. Pot provoca greata, dureri de cap, inrosiri ale pielii si depresii. De asemenea, usuca pielea si provoaca crapaturi ale acesteia care pot inlesni dezvoltarea bacteriilor.

Ftalatii se gasesc in lacurile de unghii, in fixativul pentru par si in unele parfumuri. Sunt conservanti cu efect bactericid si fungicid si sunt ingredienti de baza pentru o mare varietate de produse cosmetice si de igiena. Acestia afecteaza plamanii si pot produce malformatii congenitale daca in timpul sarcinii sunt utilizate cosmeticele cu ftalati. De asemenea, conduce la aparitia infertilitatii alaturi de moscul sintetic continut intr-o serie de parfumuri.

Etanolaminele sunt substante care pot afecta grav sanatatea. Sapunurile, sampoanele, gelurile de dus, spumantele de baie, chiar si produsele pentru copii contin acest amestec de substante care in contact cu nitritii care se gasesc in apa, produc nitrozamine, compusi extrem de toxici cu potential cancerigen.

Cele mai periculoase substante chimice (pe langa cele enumerate pana acum) sunt urmatoarele: acidul salicilic (este toxic daca e folosit in cantitati mari sau la persoane cu sensibilitate la salicilati, carora le face rau chiar si folosit in cantitati mici), ureea (folosita in cantitati mari sau in mod repetat este iritanta pentru piele si ochi), colorantii, conservantii in cantitate mare, acidul boric (continut in pudrele de talc, folosit pentru calitatile sale antiseptice, devine toxic daca este ingerat ori inhalat), camforul (in cantitati mari poate provoca stari de confuzie, iritabilitate, hiperactivitate neuromusculara.

Fumatul si igiena orala

In ultimii ani exista o preocupare din ce in ce mai mare privind efectele nocive ale fumatului, in conditiile unei cresteri a frecventei fumatorilor in cadrul populatiei active. Numeroase studii au relevat legatura dintre diverse afectiuni ale cavitatii bucale si fumat, existand in acest sens o preocupare pentru constientizarea opiniei publice asupra efectelor nocive ale fumatului.

Din ce in ce mai multe dovezi indica fumatul ca factor major de risc pentru parodontopatii (afectiuni ale tesuturilor de sustinere ale dintilor). Fumatul afecteaza prevalenta, extinderea si severitatea acestor afectiuni. Diverse studii realizate in America si Europa arata o prevalenta de 1,5 pana la 7,3 ori mai mare a parodontopatiilor la fumatori fata de nefumatori. De asemenea numarul de ani in care persoana a fumat este un factor semnificativ in pierderea dintilor, gravitatea cariilor coronare si de colet.

Mecanismele prin care fumatul actioneaza in boala parodontala nu sunt deplin elucidate. S-a demonstrat ca exista o modificare calitativa a microorganismelor implicate in producerea bolii parodontale la fumatori. De asemenea fumatul produce si o diminuare a raspunsului imun local, prin scaderea numarului si afectarea functiilor neutrofilelor (celule de aparare) si o diminuare a producerii de anticorpi. S-a demonstrat si cresterea nivelului unor enzime cu rol distructiv tisular in conditiile afectarii microcirculatiei locale cu diminuarea aportului de sange si nutrienti.

De mare interes este si implicarea fumatului in aparitia cancerului in sfera oro-maxilo-faciala. Cancerul oral are o frecventa de 5% din totalul cancerelor, frecventa aparitiei fiind in continua crestere. Studii realizate de diversi autori privind etiologia cancerului oral indica faptul ca tutunul, consumat sub diferite forme are un rol important in acest sens. 90% dintre pacientii cu cancer oral consuma tutun (tigarete, pipa, trabuc, tutun de mestecat). Fumatul tigaretelor pare a fi mai nociv decat al trabucului sau pipei.

Diverse studii arata ca barbatii care fumeaza prezinta un risc de 30 de ori mai mare decat nefumatorii in declansarea tumorilor maligne orale, in timp ce fostii fumatori prezinta un risc de 9 ori mai mare decat nefumatorii. S-a demonstrat o crestere a incidentei cancerului oral la femei in ultimii ani si o scadere la barbati, in conditiile in care procentul barbatilor care au renuntat la fumat este mai mare decat cel al femeilor. Studiile arata ca aproximativ 90% din decesele provocate de cancerul oro-faringian la persoanele de sex masculin pot fi atribuite fumatului (la femei procentul este de 61%).

Ca si in cazul afectiunilor parodontale mecanismele de actiune nu sunt total cunoscute, ceea ce face ca tutunul sa fie considerat factor de risc si nu factor cauzal. Astfel, exista o relatie bine stabilita intre aparitia cancerului de buza si fumatul pipei, desi nu se poate evalua cu precizie riscul datorat caldurii produse comparativ cu riscul pe care-l prezinta materialul din care este realizata pipa sau continutul tutunului folosit. S-ar parea ca tutunul determina distrugerea celulelor din mucoasa orala si oro-faringiana cauzand cresterea rapida a unor celule anormale in cursul proceselor de reparatie tisulara. Cercetari clinice si experimentale au demonstrat implicarea in aparitia cancerului oral a unor substante chimice ce determina modificari ale ADN-ului celular cu producerea de celule mutante. Aceste substante sunt reprezentate de gudroanele rezultate in urma arderii tutunului si a foitei de tigara in care au fost identificate aproximativ 12 hidrocarburi aromatice policiclice cu efect carcinogenetic (cele mai cunoscute fiind benz-antracenul, benzpirenul, metil-colantrenul).

Riscul aparitiei cancerului oral este in principal legat de numarul de tigari consumate pe zi precum si de perioada de timp in care s-a practicat fumatul. Riscul unui fost fumator de a dezvolta un cancer in sfera orala devine egal cu cel al unui nefumator abia dupa 10 ani de la renuntarea la fumat.

Este important de subliniat si importanta fumatului pasiv in aparitia cancerului, in conditiile in care in fluidele tisulare (implicit saliva) ale nefumatorului expus pot fi identificati constituentii fumului de tigara si diferiti metaboliti. Toate aceste date justifica preocuparea serviciilor de sanatate pentru demararea unor campanii nationale anti-fumat, in conditiile in care efectele nocive ale fumatului pot fi diminuate sau chiar stopate.

Sursa: SfatulMedicului