1901 – Wilhelm Conrad Rontgen – descoperirea razelor Roentgen
1902 – Hendrik Antoon Lorentz, Pieter Zeeman – studiile lor privind influenţa magnetismului asupra unor fenomene de radiaţie. (Efectul Zeeman)
1903- Antoine Henri Becquerel – descoperirea radioactivitatii spontane
- Pierre si Marie Curie - studiile lor asupra fenomenului radiaţiei descoperit de profesorul Henri Becquerel
1904 – John William Strutt Rayleigh – Pentru investigaţiile sale asupra densităţilor celor mai importante gaze şi pentru descoperirea argonului în legătură cu aceste studii
1905 – Philipp Eduard Anton von Lenard – pentru munca sa asupra razelor catodice
1906 – Sir Joseph John Thomson - investigaţiile sale teoretice şi experimentale asupra conducţiei electrice în gaze
1907 – Albert Abraham Michelson – Pentru instrumentele sale de precizie optică şi investigaţiile spectroscopice şi metrologice efectuate cu ajutorul acestora. (Experimentul Michelson–Morley)
1908 – Gabriel Lippmann – Pentru metoda sa de reproducere fotografică a culorilor pe baza fenomenului de interferenţă
1909 -Guglielmo Marconi, Karl Ferdinand Braun – contribuţiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir
1910 – Johannes Diderik van der Waals – ecuaţia stării gazelor şi lichidelor
1911 – Wilhelm Wien – legile ce guvernează radiaţia căldurii
1912 – Nils Gustaf Dalén – inventarea regulatoarelor automate destinate utilizării cu acumulatoare de gaz pentru iluminarea farurilor şi a geamandurilor
1913- Heike Kamerlingh Onnes – Pentru investigaţiile sale asupra proprietăţilor materiei la temperaturi joase care au condus, inter alia, la obţinerea heliului lichid
1914 – Max von Laue – descoperirea difracţiei razelor X în cristale
1915 – Sir William Henry Bragg, William Lawrence Bragg – analiza structurii cristalelor cu ajutorul razelor X
1917 – Charles Glover Barkla – descoperirea radiaţiei Röntgen caracteristice a elementelor
1918 – Max Planck – descoperirea cuantelor de energie
1919 – Johannes Stark -efectul Doppler în raze de canal şi despicarea liniilor spectrale în câmpuri electrice
1920 – Charles Edouard Guillaume – descoperirea anomaliilor în aliajele de oţel cu nichel
1921 – Albert Eistein – descoperirea legii efectului fotoelectric
1922 – Niels Henrik David Bohr – studiul structurii atomilor şi a radiaţiilor emanate de aceştia
1923 – Robert Andrews Millikan – Pentru munca sa asupra încărcării elementară şi efectului fotoelectric
1924 – Karl Manne Georg Siegbahn – Pentru descoperirile şi studiile în domeniul spectroscopiei razelor X
1925 – James Franck, Gustav Ludwig Hertz – legile guvernând impactul unui electron asupra unui atom
1926 – Jean Baptiste Perrin – structura discontinuă a materiei şi în special pentru descoperirea echilibrului sedimentar
1927 – Arthur Holly Compton - Efectul Compton
Charles Thomson Rees Wilson – Pentru metoda sa de a face traseele particulelor încărcate electric vizibile prin condensarea cu abur
1928 – Owen Willans Richardson – Pentru munca sa privind fenomenul termionic şi în special pentru descoperirea legii numite după acesta.
1929 – Prince Louis-Victor Pierre Raymond de Broglie- descoperirea naturii de unda a electronilor
1930 - Sir Chandrasekhara Venkata Raman – împrăştierea luminii şi pentru descoperirea efectului care-i poartă numele
1932 – Werner Karl Heisenberg – crearea mecanicii cuantice, aplicarea căreia, inter alia, a dus la descoperirea formelor alotropice ale hidrogenului
1933 – Erwin Schrödinger, Paul Adrien Maurice Dirac – descoperirea de noi forme productive ale teoriei atomice
1935 – James Chadwick - descoperirea neutronului
1936 – Victor Franz Hess – descoperirea radiatiei cosmice
- Carl David Anderson – descoperirea pozitronului
1937 – Clinton Joseph Davisson, George Paget Thomson – escoperirea experimentală a difracţiei electronilor prin cristale
1938 – Enrico Fermi – Pentru demonstraţiile existenţei de noi elemente radioactive produse de către iradiaţia de neutroni şi pentru descoperirea corelată a reacţiilor nucleare cauzate de către neutronii înceţi.
1939 – Ernest Orlando Lawrence – inventarea şi dezvoltarea ciclotronului şi pentru rezultatele obţinute cu acesta, în special cu referire la elementele radioactive artificiale
1943 – Otto Stern – dezvoltarea metodei razelor moleculare şi pentru descoperirea momentului magnetic al protonului
1944 - Isidor Isaac Rabi – metoda de rezonanţă pentru înregistrarea proprietăţilor magnetice a nucleelor atomice
1945 – Wolfgang Ernst Pauli – descoperirea Principiului de excludere, numit şi Principiul Pauli.
1946 – Percy Williams Bridgman – inventarea unui aparat capabil să producă presiuni extrem de înalte şi pentru descoperirile făcute în domeniul fizicii presiunilor înalte
1947 - Sir Edward Victor Appleton – cercetarea fizicii atmosferei superioare, în special pentru descoperirea aşa-numitului Strat Appleton
1948 - Patrick Maynard Stuart Blackett – dezvoltarea metodei camerei cu ceaţă a lui Wilson şi pentru descoperirile posibile astfel în domeniul fizicii nucleare şi radiaţiei cosmice
1949 – Hideki Yukawa – prevestirea existenţei mezonilor pe baza muncii teoretice asupra forţelor nucleare
1950 - Cecil Frank Powell – dezvoltarea metodei fotografice pentru studierea proceselor nucleare şi descoperirile create prin această metodă privind mezonii
1951 – Sir John Douglas Cockcroft, Ernest Thomas Sinton Walton – Pentru munca de pionieri în transmutarea nucleelor atomice prin particule atomice accelerate artificial.
1952 - Felix Bloch, Edward Mills Purcell – dezvoltarea de noi metode pentru măsurările precise nuclearo-magnetice şi descoperirile în relaţie cu aceste metode
1953 - Frits (Frederik) Zernike – demonstrarea metodei contrastului de fază, în special pentru inventarea microscopului pentru contrast fazic
1954 – Max Born – Pentru cercetarea fundamentală în mecanica cuantică, în special pentru interpretarea statistică a funcţiei de undă
- Walther Bothe – Pentru metoda de coincidenţă şi descoperirile posibile prin aceasta
1955 – Willis Eugene Lamb, – Pentru descoperirile sale privind structurile fine ale spectrului hidrogenului
- Polykarp Kusch – Pentru precisa determinare a momentului magnetic al electronului
1956 – William Bradford Shockley, John Bardeen, Walter Houser Brattain – studiile asupra semiconductorilor şi descoperirea efectului tranzistor.
1957 - Chen Ning Yang, Pinyin, Tsung-Dao Lee – studiul aprofundat în aşa numitele legi de paritate care a dus la descoperiri importante privind particulele elementare
1958 – Pavel Alexeevici Cerenkov, Ilia Frank, Igor Evghenievici Tamm – Efectul Cerenkov
1959 – Emilio Gino Segre, Owen Chamberlain – descoperirea antiprotonului
1960 – Donald Arthur Glaser – inventarea camerei cu bule
1961 – Robert Hofstadter – studiile sale revoluţionare a împărţirii electronilor în nucleele atomice şi pentru descoperirile astfel posibile privind structura nucleonilor
- Rudolf Ludwig Mössbauer – studiile sale privind absorbţia de rezonanţă a radiaţiei gamma şi descoperirea corelată a efectului numit după acesta
1962 – Lev Davidovici Landau – teoriile sale revoluţionare asupra materiei condensate, în special pentru heliul lichid.
1963 - Eugene Paul Wigner – Pentru contribuţiile în teoria nucleului atomic şi particulelor elementare, în particular prin descoperirea şi aplicarea principiilor de simetrie fundamentală
- Maria Goeppert-Mayer, J. Hans D. Jensen – descoperirile privind structurii de înveliş nuclear
1964 – Charles Hard Townes, Nikolai Ghenadievici Basov, Aleksandr Prohorov – construirea de oscilatoare şi amplificatoare bazate pe principiul maser-laser
1965 – Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger, Richard P. Feynman – Pentru munca sa fundamentală în electrodinamica cuantică, având consecinţe însemnate în fizica particulelor elementare
1966 - Alfred Kastler – descoperirea şi dezvoltarea metodelor optice pentru studierea rezonanţelor herţiene în atomi
1967 – Hans Albrecht Bethe – contribuţia sa în teoria reacţiilor nucleare, în special pentru descoperirile sale privind producerea energiei în stele
1968 – Luis Walter Alvarez – Pentru contribuţiile decisive în fizica particulelor elementare, în particular pentru descoperirea unui număr mare de stări de rezonanţă, posibilă prin dezvoltarea sa în tehnica folosirii camerei cu bule şi analizei de date
1969 – Murray Gell-Mann – descoperirile sale privind clasificarea particulelor elementare şi a interacţiunilor acestora
1970 - Hannes Olof Gösta Alfvén – descoperirile sale în hidrodinamica magnetică cu bogate aplicaţii în diferite părţi ale fizicii plasmei
– Louis Eugene Félix Néel – descoperirile privind antiferomagnetism şi feromagnetism, care au condus la importante aplicaţii în fizica stării solide
1971 – Dennis Gabor – inventarea şi dezvoltarea metodei holografice
1972 - John Bardeen, Leon Neil Cooper, John Robert Schrieffer – teoria lor asupra supraconductivităţii, de obicei numită teoria BCS
1973 – Leo Esaki, Ivar Giaever- descoperirile lor experimentale privind efectul de canalizare în semiconductori şi supraconductori
– Brian David Josephson – Pentru prezicerile sale teoretice ale proprietăţilor unui supercurent printr-o barieră de tunel, în particular acele fenomene la care se face referire sub denumirea generală de Efect Josephson
1974 – Sir Martin Ryle, Antony Hewish – cercetările revoluţionare în astrofizica radio: Ryle pentru observaţiile şi invenţiile sale, în particular pentru tehnica sintezei de deschizătură, iar Hewish pentru rolul său decisiv în descoperirea pulsarilor
1975 – Aage Niels Bohr, Ben Roy Mottelson ,Leo James Rainwater- Pentru descopeririea legăturii între mişcarea colectivă şi mişcarea de particulă în nuclee atomice şi pentru dezvoltarea teoriei structurii nucleelor atomice bazate pe această legătură
1976 – Burton Richter,Samuel Chao Chung Ting – Pentru munca revoluţionară în descoperirea unei grele particule elementare de un nou fel.” Cu alte cuvinte: pentru descoperirea particulei J/Ψ, care confirmă ipoteza că materia barionică (precum nucleele atomilor) este compusă din quarcuri.
1977 – Philip Warren Anderson,Sir Nevill Francis Mott ,John Hasbrouck van Vleck – Pentru studiile teoretice fundamentale asupra structurii electronice a sistemelor magnetice şi dezorganizate
1978 – Piotr Leonidovici Kapiţa – descoperirile sale de bază în domeniul fizicii temperaturilor joase
- Arno Allan Penzias, Robert Woodrow Wilson – descoperirea radiaţiei de fond de microunde cosmice
1979 – Sheldon Lee Glashow,Abdus Salam,Steven Weinberg – Pentru contribuţiile în teoria interacţiunii slabe şi electromagnetice unificate între particulele elementare, inter alia, prezicerea curentului neutru slab
1980 – James Watson Cronin, Val Logsdon Fitch – Pentru descoperirea de perturbanţe ale principiilor fundamentale ale simetriei în epoca k-mezonilor neutri
1981 – Nicolaas Bloembergen, Arthur Leonard Schawlow – contribuţia lor în dezvoltarea spectroscopiei laser
- Kai Manne Börje Siegbahn – contribuţia sa la dezvoltarea spectroscopiei cu electroni de rezoluţie înaltă
1982 – Kenneth G. Wilson – teoria sa a fenomenului critic în corelaţie cu tranziţiile fazice
1983 – Subrahmanyan Chandrasekhar - studiile sale teoretice asupra proceselor fizice de importanţă a structurii şi evoluţiei stelelor
William Alfred Fowler – studiile sale teoretice şi experimentale privind reacţiile nucleare de importanţă în formarea elementelor chimice în univers
1984 - Carlo Rubbia, Simon van der Meer – contribuţia lor decisivă la marele proiect care a dus la descoperirea particulelor de câmp W şi Z, comunicatori de interacţiune scăzută
1985 – Klaus von Klitzing – descoperirea efectului Hall cunatificat.
1986 - Ernst Ruska – inventarea primului microscop de electroni.
- Gerd Binnig, Heinrich Rohrer – proiectarea microscopului de scanare şi canalizare
1987 – Johannes Georg Bednorz, Karl Alexander Müller – descoperirea supraconductivităţii în materialele ceramice
1988 – Leon Max Lederman,Melvin Schwartz,Jack Steinberger – metoda radiaţiei neutrino şi demonstrarea structurii de dublet a leptonilor prin descoperirea neutrinoului scurtat
1989 - Norman Foster Ramsey – inventarea metodei domeniilor oscilatoare separate şi uzul său în maserul de hidrogen şi în alte momente atomice
– Hans Georg Dehmelt,Wolfgang Paul – Pentru dezvoltarea tehnicii de prindere a ionilor
1991 – Pierre-Gilles de Gennes – descoperirea faptului că metode dezvoltate pentru studiul fenomenelor normale în sisteme simple pot fi generalizate pentru forme mai complexe ale materiei, în particular pentru cristale lichide şi polimeri
1992 – Georges Charpak – inventarea şi dezvoltarea detectoarelor de particule, în particular a camerei proporţionale multi-fir
1993 – Russell Alan Hulse, Joseph Hooton Taylor Jr. – descoperirea unui nou tip de pulsar, o descoperire care a deschis noi posibilităţi pentru studiul gravitaţiei
1994 - Bertram Brockhouse – dezvoltarea spectroscopiei neutronilor.
- Clifford Glenwood Shull – dezvoltarea tehnicii difracţiei neutronilor
1995 – Martin Lewis Perl – descoperirea leptonului tau
Frederick Reines – identificarea nautrinului
1996 – David Morris Lee, Douglas D. Osheroff, Robert Coleman Richardson – descoperirea superfluidităţii în izotopul Heliu-3
1997 – Steven Chu,Claude Cohen-Tannoudji,William Daniel Phillips – dezvoltarea de metode de a răci şi capta atomi cu lumină laser
1998 – Robert B. Laughlin,Horst Ludwig Störmer,Daniel Chee Tsui – descoperirea unui nou tip de fluid cuantic cu excitaţii încărcate fracţionar
1999 -Gerardus ‘t Hooft, Martinus J.G. Veltman – clarificarea structurii cuantice a interacţiunilor slab-electrice în fizică
2000 – Jores Ivanovici Alferov, Herbert Kroemer – dezvoltarea structurilor eterogene de semiconductori utilizate în electronici optice şi de mare viteză
Jack St. Clair Kilby – contribuţia sa în inventarea circuitului integrat
2002 – Raymond Davis Jr.Masatoshi Koshiba – contribuţii revoluţionare în domeniul astrofizicii, în particular pentru identificarea neutrinilor cosmici
Riccardo Giacconi – contribuţii revoluţionare în domeniul astrofizicii, care au dus la descoperirea surselor razelor X cosmice
2003 – Alexei Alexeevici Abrikosov,Vitali Lazarevici Ghinzburg, Anthony James Leggett – contribuţii revoluţionare la teoria superconductorilor şi superfluidelor
2004 – David J. Gross, H. David Politzer, Frank Wilczek – descoperirea libertăţii asimptotice în teoria interacţiunii tari
2005 - Roy J. Glauber – contribuţia la teoria cuantică a coerenţei optice
2007 – Albert Fert, Peter Grünberg – descoperirea magnetorezistenţei gigantice
2008 – Yoichiro Nambu, Makoto Kobayashi, Toshihide Maskawa – descoperirea mecanismului ruperii spontane a simetriei în fizica subatomică si pentru descoperirea originii ruperii simetriei, ceea ce prezice existenţa a cel puţin trei familii de quarkuri în natură
