“Toma Caragiu aducea cu el o lume, o lume care ii apartinea, creata de sclipitoarea lui fantezie, pe care seara de seara, cu generozitate si o clipire complice din ochi, o daruia oamenilor. Traia cu fiecare rol, cu fiecare aparitie pe scena, cu mereu reinnoita si fecunda putere de creatie, acelasi mereu si mereu altul.” (Fory Etterle).
Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte jos, intoarsa spre pamant,
una foarte sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.
“Costurile implementarii acestor avertismente vor fi acoperite de fumatori, prin scumpirea tigarilor. Vrem ca populatia sa nu mai fie atrasa de pachetele de tigari. Ne dorim sa nu mai fie asa de atractive, mai ales pentru copii”
Nu-ti explica greselile. Invaluie-le in mister si abstractiune. Nu schimba mare lucru dar deruteaza.
