H2O – scurt istoric

Apa – nume comun aplicat lichidului compus din hidrogen si oxigen (H2O). Filozofii antici au descris apa ca pe un element de baza tipic substantelor lichide. In 1781, chimistul britanic Henry Cavendish a sintetizat apa prin obtinerea unui amestec de hidrogen si aer. Oricum rezultatele experimentului sau nu au fost clar interpretate pana doi ani mai tarziu, cand chimistul francez Antoine Lavoisier a declarat ca apa nu este un element, ci un compus din hidrogen si oxigen. In documentele stiintifice prezentate in 1804, chimistul francez Ioseph Louis si germanul Alexander VonHumboldt, au demonstrat ca apa este alcatuita din doua volume de hidrogen si unul de oxigen, dupa cum ne arata si formula H2O.

Aproape toti hidrogenii din apa au masa atomica 1. Chimistul american Harold Clayton Urey a descoperit in 1932 retentia in apa a unei cantitati mici – o parte din 6000 – numita si apa grea, sau oxidul de deuteriu (D2O). In 1951 chimistul american Aristid Grosse a descoperit din intamplare ca apa contine de asemenea urme de oxid de tritiu (T2O).

Galilei, Huygens si inelele lui Saturn

Magnificile inele pe care le vedem in jurul lui Saturn nu sunt altceva decat praf si multe bucati de gheata. Formate din particule minuscule, dar si din bucati de cca 8 m diametru, aceste inele sunt asemenea unei mase de bulgari din zapada murdari care se invart in jurul planetei.

Cele trei inele se intind pe un diametru de 270000 km. Ele au o grosime de numai 30 m si s-au format probabil, fie dintr-un nor de particule desprinse din dezintegrarea unei lumi, fie din resturile care nu s-au coagulat pentru a forma o luna. De-a lungul timpului, norul de particule s-a aplatizat formand un inel.

In anii 1980 satelitii Voyager 1 si Voyager 2au dezvaluit niste “spite” radia care apar si dispar din inele. Dupa toate aparentele, campul magnetic al lui Saturn incarca particulele de praf cu electricitate statica, determinand ridicarea temporara a unor ingramadiri de praf, care creeaza acest efect de spite.

In anul 1921 s-a raspandit stirea senzationala ca Saturn si-ar fi pierdut inelele. Mai mult, se spunea ca aceste inele sfaramate in bucati se misca cu viteza in spatiu in directia Soarelui, urmand ca in drumul lor sa se prabuseasca pe pamant. Se preciza chiar si ziua cand avea sa aiba loc ciocnirea catastrofala.

Pretextul acestei senzationale stiri l-a constituit faptul ca, in anul respectiv, inelele lui saturn au incetat de a mai fi vizibile, pentru scurta vreme “au disparut”, potrivit expresiei calendarului astronomic.

Dar ce conditioneaza aceasta disparitie? Inelele lui Saturn sunt foarte subtiri. De aceea, atunci cand inelele lui Saturn se gasesc cu muchia indreptata spre Soare, suprafetele lor inferioara si superioara nu sunt luminate, devenind invizibile in aceasta imprejurare. Ele sunt invizibile si in cazul cand stau cu muchia spre Pamant.

Inelele lui Saturn au, fata de planul orbitei Pamantului, o inclinatie de 27 gr. In intervalul de 29 ani, insa, timp in care-si incheie circuitul pe orbita planetei, in doua puncte diametral opuse ale orbitei, unele sunt indreptate cu muchia spre Soare si altele spre cei de pe Pamant.

Dimpotriva, in alte doua puncte, situate la un unghi de 90 gr distanta de primele, inelele isi expun fata de Soare si Pamant latimea lor maxima.

Disparitia inelelor lui Saturn l-a pus pe ganduri, odinioara, pe Galilei, care fusese aproape de descoperirea acestei particularitati a planetei, dar nu a infaptuit-o din cauza disparitiei curioase a inelelor.

Fericirea de a descoperi inelele lui Saturn i-a revenit lui Huygens abia dupa o jumatate de secol. Ca si Galilei, el nu a publicat direct descoperirea sa, ci a tainuit-o sub forma unei anagrame. Inca din timpul lui Galilei era obiceiul de a se asigura dreptul la intaietate asupra unei descoperiri, intr-un mod original. Facand o descoperire, care necesita sa fie confirmata in viitor, savantul, pentru a fi sigur ca nu i-o ia altul inainte, recurgea la o anagrama; el comunica pe scurt, esenta descoperirii sale sub forma de anagrama, al carei sens real il stia doar el singur.

Aceasta dadea savantului posibilitatea sa vrifice fara graba descoperirea sa, iar daca aparea un alt pretendent sa dovedeasca intaietatea sa, in clipa cand era convins de justetea ipotezei sale initiale, dezvaluia secretul anagramei.

Galilei, observand cu luneta sa rudimentara ca Saturn are pe marginile sale un fel de adausuri, s-a grabit sa anunte aceasta descoperire, publicand urmatorul grup de litere:

SMAISMRMIRLMEPOETALEUMIBURNENUGTTAVIRAS

Pentru a descoperi fraza compusa de Galilei ar trebui efectuat un calcul fantastic, rezultatul constand din aprox 35 cifre.

Dupa ce Galilei a facut in cele din urma cunoscut secretul anuntului, fraza (omitand doua litere) suna in felul urmator: ALTISSIMUM PLANETAM TERGEMINUM OBSERVA VI (Cea mai inalta planeta am observat-o tripla).

Din cauza ca luneta sa avea o putere mica de marire, Galilei nu a putut pricepe adevarata insemnatate a acestei variante in triplu a planetei Saturn, iar dupa cativa ani cand adausurile marginale ale lui Saturn au disparut cu desavarsire, Galilei a decis ca se inselase si ca Saturn nu are niciun fel de adausuri.

Cifrul dat de Huygens dupa o jumatate de secol de la cel al lui Galilei:

AAAAAACCECCDEEEEEFGIIIIIIILLLLMMMMMMMMMOOOOPPRRSTTTTUUUUU

Dupa trei ani, caonvingandu-se de justetea ipotezei sale, Huygens a dat publicitatii sensul anagramei sale:

ANNULO CINGITUR, TENUI, PLANO, NUSCUAM CONAERENTE, AD ECLIPTICAM INCLINATO (ea este inconjurata de un inel subtire, plat, fara niciun punct de atingere, inclinat pe eliptica)

Cateva efecte benefice ale consumului de cafea

Cafeaua (atat normala cat si decofeinizata) are un numar mare de antioxidanti cum ar fi acidul clorogenic (unul din componenti responsabili pentru aroma cafelei) si magneziul. Acesti compusi pot creste sesibilitatea la insulina si pot contribui la scaderea riscului pentru diabet de tip II.

Cafeaua stimuleaza secretia de saliva si de suc gastric precum si tranzitul intestinal, favorizand digestia, de aceea nu este recomandata celor cu afectiuni precum gastrita, ulcerul gastric sau duodenal.

Cafeaua contine antioxidanti (fenol, arome volatile) care impiedica distrugerea celulelor si, implicit, declansarea unor boli, iar acidul colorgenic reduce concentratia de glucoza. Un consum de pana la 3 cesti de cafea pe zi se pare ca reduce riscul afectiunilor cardiovasculare.

Cofeina, principalul element din compozitia bobului de cafea, stimuleaza sistemul nervos, creste activitatea intelectuala, reduce temporar starea de oboseala si favorizeaza digestia, stimuland activitatea aparatului excretor.

Cofeina actioneaza asupra tubului respirator si este un bun remediu impotriva durerilor de cap si a migrenelor pentru ca dilateaza vasele de sange.

Cofeina scade nivelul de depresie si anxietate, precum si riscul de suicid

Cafeaua poate ajuta la prevenirea cariilor dentare. Cafeaua preparata din boabe prajite de cafea are proprietati antibacteriene impotriva anumitor microrganisme, incluzand aici si Streptococcus mutans (S. mutans), principala cauza a cariilor dentare. Toate tipurile de cafea au proprietati antiadezive datorate atat substantelor existente in mod natural in boabe, cat si a celor ce apar in urma prajirii acestora. Totusi se poate emite ipoteza conform careia, datorita efectului antibacterial si antiadeziv, cafeaua poate reduce colonizarea S. mutans pe suprafata dintilor si poate fi efectiva in prevenirea caderii dintilor cauzata de S. mutans.

In stiinta se vorbeste uneori si despre anumite PETE:

Petele Solare – reprezinta formatii tipice ale fotosferei solare, fiind in fond adevarate focare de agitatie ale acesteia. Cu toate ca in popor circula un cunoscut proverb “nu cauta pete in soare”, perfectiunea reala a astrului zilei lasa de dorit si astronomii au gasit “pete” atat de mari, incat unele, in anumite conditii, sunt vizibile si cu ochiul libre. Petele solare sunt cauzate in buna masura de magnetism. In anul 165 i.Hr. astronomii chinezi inregistreaza aparitia petelor solare.

Perle ale lui Baily – sunt pete stralucitoare care se vad de-a lungul circumferintei lunii in timpul unei eclipse totale. Au fost descoperite de Francis Baily in 1836.

Pata rosie jupiteriana – este una dintre cele mai cunoscute pete din astrologie. A fost descoperita de astronomul italian I. D. Cassini in 1664 pe suprafata planetei Jupiter. Reprezinta o formatie cu intindere, forma si culoare schimbatoare, de obicei rosie, roza sau pala cenusie, lata de pana la 13.000 km si lunga pana la 40.000 km. Pata are o miscare a ei proprie, diferita de aceea a norilor inconjuratori care acopera fata planetei. Unii savanti cred ca “pata rosie” este un imens ghetar de amoniac plutitor in densa atmosfera de metan fluid si hidrogen a planetei gigant.

Pata galbena – cu mult mai modesta, dar in absenta careia omul nu ar putea lua act de prezenta nici unei alte “pete solare”, pete “rosii jupiteriene” sau de alt fel, este o formatiune anatomica situata pe retina, tunica interna a globului ocular. Pata galbena corespunde locului de pe retina unde se formeaza imaginea numita “macula lutea”. Denumirea de “pata galbena” o primeste in 1779 de la Samuel Thomas van Soemmering.

Pata rosie sau stigma este numit si un organit caracteristic unor organisme unicelulare flagelate, cum este Euglena verde. Este o formatiune anatomica situata la partea anterioara a corpului, la baza flagelului. Pata rosie fiind fotosensibila, permite orientarea organismului spre lumina.

Pata oarba – este o formatiune anatomica situata pe retina, fiind punctul unde nervul optic paraseste globul ocular. Se numeste “pata oarba” deoarece aici nu se gasesc receptori vizuali. Denumita si “discus nervi optici” sau “papilla nervi optici”, pata oarba este amplasata la cca 150 in zona temporala a fundului ochiului.

Pata intunecata – este numele unui test dedicat studierii personalitatii. A fost introdus in 1921 de Hermann Rorscharch, prin intermediul cartii “Psihodiagnoza”

Compusii chimici periculosi din produsele cosmetice

Din cele mai vechi timpuri se cunosc numeroase exemple privind preocuparea pentru frumusete si infrumusetare. Uleiurile si parfumurile au fost folosite pentru ritualuri stravechi. Egiptenii si grecii aplicau pe fata minerale pentru a evidentia trasaturile. Romanii foloseau parfumuri pe baza de ulei in baie.

In zilele noastre, ca si in trecut, produsele cosmetice contin compusi chimici cu actiune cancerigena, iritanta, mutagena. Pana in sex XIX, femeile foloseau un fond de ten ce continea carbonat bazic de plumb. Acesta se acumula in organism si provoca numeroase probleme psihice, paralizie si chiar moarte.

In topul celor mai periculosi compusi ce se gasesc in cosmetice se afla parabenii. Acesti compusi sunt esterii acidului para-hidroxibenzoic si mimeaza actiunea hormonilor feminini, fapt ce influenteaza evolutia celulelor canceroase, sensibile la schimbari hormonale.

Parabenii sunt conservanti ce se gasesc in majoritatea produselor cosmetice (sampoane, geluri, pasta de dinti) si in lotiunile pentru bebelusi. Parabenii au efect bactericid si fungicid. Sunt folositi si drept conservanti.

Deodorantele si antiperspirantele au aparut in 1890 avand ca si compus activ clorura de aluminiu ce provoca iritatii. Aceasta a fost inlocuita in 1940 de clorhidratul de aluminiu care mai este folosit si azi. Aluminiul se absoarbe prin piele si prezenta lui in organism in cantitate mare contribuie la aparitia tumorilor mamare precum si a bolii Alzheimer.

Plumbul este continut in rujuri si in vopselele de par. Unele marci de vopsele contin de cateva ori mai mult plumb decat cantitatea admisa. Este un cancerigen binecunoscut care afecteaza sistemul hormonal. Este usor absorbit prin piele si se depoziteaza in oase. Mai poate provoca probleme comportamentale, de memorie si de limbaj, dar poate conduce si la o crestere a agresivitatii. Cei mai vulnerabili sunt copiii si femeile insarcinate.

Plumbul, patrunzand in organism este absorbit de catre eritrocite, tesutul osos si nervos, rinichi. Intoxicarea cronica cu plumb duce la dezvoltarea nefritei. Efecetul biochimic consta in inabusirea activitatii eritrocitelor si cresterea cantitatii de plumb in sange. Intoxicarea cronica cu plumb duce la imbolnavire si la atacarea nervilor motori ai terminatiilor, care se reflecta in dereglarea conductivitatii impulsurilor nervoase.

Lauril sulfatul de sodiu (SLS) este un detergent puternic utilizat datorita capacitatii sale de a produce spuma, la fabricarea sapunului, samponului, spumei de ras, pastei de dinti, a spumei de baie. Produsele cosmetice ce contin lauril sulfat de sodiu pot irita pielea, pot produce urticarie, samponul poate determina caderea parului sau pot apare iritatii ale ochilor. Patrunde foarte usor prin piele si poate ajunge la inima, plamani, ficat sau creier.

Alte substante potential iritante sunt alcoolii benzilic si izopropilic, un solvent si o substanta alteranta, adica o substanta care poate modifica structura altor substante chimice. Sunt folositi la parfumarea produselor cosmetice sau a vopselelor de par, in lotiuni de maini, after-shave-uri si parfumuri. Pot provoca greata, dureri de cap, inrosiri ale pielii si depresii. De asemenea, usuca pielea si provoaca crapaturi ale acesteia care pot inlesni dezvoltarea bacteriilor.

Ftalatii se gasesc in lacurile de unghii, in fixativul pentru par si in unele parfumuri. Sunt conservanti cu efect bactericid si fungicid si sunt ingredienti de baza pentru o mare varietate de produse cosmetice si de igiena. Acestia afecteaza plamanii si pot produce malformatii congenitale daca in timpul sarcinii sunt utilizate cosmeticele cu ftalati. De asemenea, conduce la aparitia infertilitatii alaturi de moscul sintetic continut intr-o serie de parfumuri.

Etanolaminele sunt substante care pot afecta grav sanatatea. Sapunurile, sampoanele, gelurile de dus, spumantele de baie, chiar si produsele pentru copii contin acest amestec de substante care in contact cu nitritii care se gasesc in apa, produc nitrozamine, compusi extrem de toxici cu potential cancerigen.

Cele mai periculoase substante chimice (pe langa cele enumerate pana acum) sunt urmatoarele: acidul salicilic (este toxic daca e folosit in cantitati mari sau la persoane cu sensibilitate la salicilati, carora le face rau chiar si folosit in cantitati mici), ureea (folosita in cantitati mari sau in mod repetat este iritanta pentru piele si ochi), colorantii, conservantii in cantitate mare, acidul boric (continut in pudrele de talc, folosit pentru calitatile sale antiseptice, devine toxic daca este ingerat ori inhalat), camforul (in cantitati mari poate provoca stari de confuzie, iritabilitate, hiperactivitate neuromusculara.

Fumatul

Fumatul este o activitate recreaţională, în care o substanţă, cel mai des tutunul, este arsă, iar fumul este fie inhalat, fie doar gustat. Această activitate este o formă recreativă de consum neavizat de substanţe. Aceste substanţe active, precum nicotina, sunt eliberate prin combustie, ajungând astfel să fie absorbite prin intermediul organelor interne. Obiceiul se mai efectuează şi ca parte a unor ritualuri religioase sau nereligioase, pentru a conduce la înălţarea spiritului. Cea mai întâlnită metodă de a fuma este aceea prin intermediul ţigărilor, fie fabricate industrial, fie confecţionate artizanal, prin împăturirea unei cantităţi de tutun în hârtie. Dintre alte forme de fumat, se pot aminti folosirea pipei, a trabucurilor şi a narghilelei.

Fumatul este una dintre cele mai frecvente forme de abuz de substanţe folosite în scop recreaţional. Fumatul de tutun este de departe cea mai frecventă modalitate de a fuma, fiind folosită de peste un miliard de persoane, în majoritatea societăţilor umane. Fumatul de cannabis şi opiu sunt mai rar întâlnite. Majoritatea substanţelor care sunt fumate duc la dependenţă. Anumite substanţe sunt considerate ca fiind narcotice puternice, precum heroina şi cocaina, folosirea acestora fiind de obicei restrânsă la grupuri marginalizate social.

Istoria fumatului se poate dovedi de prin anii 5000 îHr, fiind prezentă în diferite culturi din întreaga lume. Tutunul a fost cultivat şi fumat pe continentul american de peste 5000 de ani, sursa de origine fiind din Anzii peruvieni şi ecuadorieni.Fumatul cannabisului în India este practicat de peste 4000 de ani. La început, fumatul s-a propagat în combinaţie cu ceremoniile religioase; ca ofrande aduse zeităţilor, în ritualuri de purificare, care să le permită preoţilor sau conducătorilor religioşi să se detaşeze de limpezimea minţii în scopul de a comunica cu divinitatea sau de a induce viziuni spirituale. După explorările europene din Americi, obiceiul s-a răspândit cu repeziciune în tot restul lumii. În regiuni precum India şi Africa subsahariană, s-a combinat cu obiceiurile existente de fumat (de obicei cannabis). În Europa, s-a răspândit ca un nou tip de activitate socială şi ca modalitate de consum a substanţelor farmaceutice care până în acel moment nu fusese cunoscut.

Percepţiile culturale care învăluie fumatul au variat cu timpul şi locul, de la spiritual – la păcat, de la sofisticat – la vulgar, de la plagă socială – la pericol mortal asupra sănătăţii. Doar de curând, şi numai în societăţile vestice, fumatul a început să fie privit într-o lumină negativă. Dovezile clare aduse asupra pericolelor aduse sănătăţii au condus la luarea unor măsuri impunere a unor taxare mari asupra produselor din tutun, şi la iniţierea de campanii anti-fumat, în încercarea de a opri consumul acestor substanţe. Mai multe ţări au interzis fumatul în public în majoritatea locurilor publice.

Sursa wikipedia

Monoxidul de Carbon – efect antiinflamator

Monoxidul de carbon (CO), temut pentru numarul mare de intoxicatii pe care le da mai ales in perioada de iarna, se pare ca are si un efect benefic pentru oameni.
O mica cantitate de CO data pacientilor cu o afectiune pulmonara grava, aduce o imbunatatire a calitatii vietii acestora. Mai mult, se pare ca CO ar avea un efect benefic si in cazul altor afectiuni inflamatorii acute sau cronice.
In concentratii mari CO reactionea cu hemoglobina din eritrocite, formand carboxihemoglobina. Aceasta este mult mai stabila decat hemoglobina dar nu indeplineste functia ei de transport a oxigenului, ceea ce duce la asfixie.
Studii inca in desfasurare, pe animale de experienta, arata ca, la nivel celular o cantitate mica de CO combate inflamatia si reduce stresul oxidativ.
Cand un tesut este inflamat, in sange au loc reactii care genereaza antioxidanti, pe langa acestia, ca subprodus rezulta si CO. Studiul de fata sugereaza ca efectul antiinflamator este datorat chiar CO, rezultat in urma acestor reactii.
Se asteapta finalizarea studiului, pentru a formula o concluzie in legatura cu efectul benefic sau nu al CO.

Sursa: SfatulMedicului

Intoxicatia cu substante chimice

INTOXICATIA CU MONOXID DE CARBON (CO)

Monoxidul de carbon este un gaz asfixiant, toxic, inodor si incolor care se formeaza printr-o oxidare incompleta a substantelor care contin carbon. Acest proces are loc in cazul arderii la temperaturi inalte, in locuri lipsite de oxigen, formandu-se CO in locul CO2.

Intoxicatia cu CO se produce ca urmare a amestecarii CO cu hemoglobina din sange formand carboxihemoglobina, rezultand o scadere a cantitatii de oxigen care ajunge la celule.

Simptomele sunt in functie de gravitatea intoxicatiei: in cazurile mai usoare:: cefalee, agitatie, tuse cu dispnee, tahicardie, hipotensiune arteriala. In cazurile grave:: bronhospasm, insuficienta respiratorie, coma, stare de soc.

Tratament De obicei tratamentul implica oxigenoterapie pentru scaderea rapida a nivelului monoxidului de carbon din sange si tratare a simptomelor severe.

Daca nu este tratata, intoxicatia severa cu monoxid de carbon determina lezarea creierului, a inimii sau chiar moartea.

INTOXICATIA CU INSECTICIDE ORGANOFOSFORICE

Cele mai des folosite insecticide organofosforice in agricultura sunt: parathionul, dicorvosul, tetraetil pirofosfatul,tricorfonul, malathionul, etc. Substantele toxice pot fi absorbite prin piele, inhalatie sau ingestie, iar intoxicatiile acestea sunt foarte grave.
Simptomele intoxicatiei sunt:
- greturi, varsaturi, ameteli, salivatie abundenta, transpiratii, diaree, dureri abdominale (in formele usoare)
- tulburari de vorbire, micsorarea pupilei, coma, lacrimare abundenta, cianoza, tulburari respiratorii, hipotensiune, tahicardie, trasnspiratii ale memebrelor (in formele grave).
Tratamentul presupune decontaminarea pielii, tratarea convulsiilor, a insuficientei respiratorii si administrarea de atropina intravenos< pana la dilatarea pupilelor si cresterea frecventei cardiace sau administrarea de obidoxima.

INTOXICATIA CU ALCOOL ETILIC

Intoxicatia cu alcool etilic este cel mai frecvent tip de intoxicatie (doza mortala la un adult este de 300-600 g).
Simptomele sunt diferite in functie de fomele de intoxicatie si reprezentate de mirosul de alcool al respiratiei, transpiratie, tulburari de comportament, diminuarea reflexelor, varsaturi etc.
Tratamentul consta in administrarea pe cale venoasa de glucoza concentrata, vitamina B1 si sulfat de magneziu.

INTOXICATIA CU METANOL

Alcoolul metilic este folosit ca solvent pentru lacuri si vopsele, aditiv si combustibil, fiind una dintre cele mai toxice substante.
Simptomele se manifesta prin insuficienta respiratorie, scaderea frecventei cardiace, cefalee, ameteli, scaderea mictionarii (urinarii), stare de confuzie, vedere incetosata, coma, manifestari abdominale, etc.
Tratamentul consta in administrarea etanolului si a acidului folic.

INTOXICATIA CU ETILENGLICOL

Etilenglicolul este un lichid utilizat ca antigel.
Simptomele se manifesta prin greturi, varsaturi, tahicardie, hipertensiune, cresterea frecventei respiratorii, dureri lombare, convulsii, coma, etc.
Tratamentul consta in administrarea etanolului si a acidului folic.

INTOXICATIA CU HIDROCARBURI

Cele mai utilizate hidrocarburi sunt benzinele, lubrifiantii, motorina, uleiurile de motor, gazolina, tetraclorura de carbon, etc. Intoxicatia cu acestea se face prin ingestie, prin respiratie sau prin piele.
Simptomele se manifesta in functie de tipul de hidrocarbura, prin convulsii, pneumonii toxice, insuficienta cardiaca, tulburari hepatice, tulburari mentale, hemoragii, tulburari mentale, coma, etc.
Tratamentul se incepe cu decontaminare prin spalare cu apa si sapun si administrare de oxigen si de N-acelicisteina (in cazul intoxicaxiei cu tetraclorura de carbon).

Sursa: SfatulMedicului

Saraca Limba Romana…

CORECT ………………………… Gresit

_____________________________________________

Am numai o carte. ………………. Am decat o carte

Nu am decat o carte.

Fii cuminte ! ……….. Fi cuminte!

Nu fi prost ! ……….. Nu fii prost!

Sa fii acolo. ………… Sa fi acolo.

Delincvent …… Delicvent (acceptat de DEX, nu e acceptat de DOOM si DOOM2)

Piuneză ………… Pioneză (forma acceptata)

Robinet, pl. robinete … Robinet, pl. robineţi

Balot, pl. baloturi … Balot, pl. baloţi

Festival, pl. festivaluri … Festival, pl. festivale

Jantă, pl. jante … Jeantă, pl. jenţi

De asemenea …….. Deasemenea

Merită să aştepţi … Se merită să aştepţi

Ce-i cu cărţile astea pe masă? … Ce-s cu cărţile astea pe masă?

SERVICIU ……….. SERVICI (nu exista in DEX)

Mi-ar plăcea …….. Mi-ar place

Cartea pe care am citit-o .….. Cartea care am citit-o

Mă doare apendicele. ….. Mă doare apendicita.

Majoritatea salariaţilor este mulţumită … Majoritatea salariaţilor sunt mulţumiţi…

Cel mai bine plătită profesoara … Cea mai bine platita profesoara

Până număr până la trei … Până număr la trei

Nu face asta. … Nu fă asta.

De ce râzi? ………… De ce te râzi?

Îmi place cineva ……. Îmi place de cineva

Drajeu, pl. drajeuri ……… Drajeu, pl. drajee

Preţ mare ……….. Preţ scump

Nes (prescurtare de la nescafe) ….. Ness

Eu continuu ….. Eu continui (Forma acceptata de DOOM2)

Genuflexiune …… Genoflexiune

Remarcă, pl. remarce … Remarcă, pl. remarci

Abia …… Abea

Clasa întâi …….. Clasa întâia / Clasa a-ntâia

Colonel, pl. colonei …… Colonel, pl. coloneli

Greşeală …. Greşală

Am luat un pix de la ei şi li l-am dat înapoi …. Am luat un pix de la ei şi i l-am dat înapoi

Linişte! Să se audă musca! ….. Linişte! Să nu se audă musca!

la toate nivelurile ……. la toate nivelele

cartea anului acestuia ….. cartea anului acesta

El se înşală. …… El se înşeală.

Eu crăp de râs ….. Eu crap de râs

Aş veni …… As venii

am putut dormi ….. am putut dormii

Fumatul si Sistemul Digestiv

Fumatul este un factor de risc important pentru numeroase boli, unele dintre ele potential fatale, inclusiv cancerul de plamani, esofag, stomac, emfizemul pulmonar, bronsita cronica, arterita si afectiunile cardiace. Fumatul este direct raspunzator pentru unele modificari importante ale functiilor unor organe si sisteme ale organismului uman, inclusiv sistemul digestiv. Acest lucru poate avea consecinte grave asupra sistemului digestiv, deoarece acesta este cel care transforma alimentele in substante nutritive de care organismul are nevoie pentru a supravietui.

Estimarile curente indica faptul ca la nivel mondial, aproximativ o treime din adulti fumeaza. In prezent, exista tendinta ca barbatii sa fumeze mai putin, in timp ce femeile si adolescentii de ambele sexe par sa fumeze mai mult decat in deceniile anterioare.

Efecte daunatoare

S-a demonstrat faptul ca fumatul are efecte daunatoare asupra fiecarui segment al sistemului digestiv, contribuind la unele dereglari comune, de genul arsurilor gastrice si esofagiene sau a ulcerelor tubului digestiv. De asemenea, fumatul mareste riscul de aparitie al bolilor inflamatorii intestinale cronice si posibilitatea aparitiei litiazei biliare (pietre la nivelul vezicii biliare). Fumatul afecteaza ficatul, prin schimbarea modului in care acest organ metabolizeaza medicamentele si alcoolul, pentru a le face netoxice pentru organism. Daca ar fi sa luam in calcul numai bolile pe care le poate cauza tubului digestiv sunt suficiente motive care sa convinga un individ cu inteligenta normala sa inceteze fumatul.

Afectarea esofagului

Pirozisul (arsurile gastrice) este extrem de frecvent printre oamenii societatii moderne. Arsurile gastrice se produc atunci cand sucurile gastrice acide care se produc normal in stomac, reflueaza in esofag – segmentul de tub digestiv care face legatura dintre cavitatea bucala si stomac. In mod normal, in partea de jos a esofagului exista un muschi sub forma de inel (sfincterul esofagian inferior), care actioneaza ca o supapa, lasand circuitul alimentelor posibil doar dinspre cavitatea bucala spre stomac, nu si invers. Astfel, secretia acida din stomac nu poate trece inapoi catre esofag, a carui mucoasa nu rezista la actiunea acida a sucului gastric. Fumatul, scade puterea de contractie a acestui muschi esofagian, facand posibila trecerea sucului gastric acid in esofag, mai ales atunci cand creste presiunea in stomac, cum se intampla in obezitate, tuse, constipatie, mese prea abundente, exces de bauturi gazoase, etc. Prin acest mecanism, mucoasa esofagului se inflameaza, aparand boala numita esofagita de reflux. In evolutia ei, aceasta poate sa duca la sangerari sau chiar la cancer al esofagului.

Fumatul pare sa favorizeze refluxul biliar de la nivelul duodenului in stomac, astfel incat continutul gastric sa fie cu atat mai daunator mucoasei esofagului. Dar, in afara de mecanismul descris, fumatul poate afecta esofagul direct, favorizand aparitia cancerului esofagian.

Ulcerul gastric sau duodenal

Ulcerul reprezinta aparitia unei “eroziuni” la nivelul mucoasei (foita de celule care captuseste tubul digestiv) stomacului sau duodenului. Exista numerosi factori de risc in aparitia ulcerului gastric sau duodenal:

- abuzul de alimente prea calde sau reci

- consumul de condimente (piper, usturoi, ardei iute, etc)

- alcoolul, cafeaua

- unele medicamente (tip aspirina, prednison, etc) luate timp indelungat

- mesele la ore neregulate

- stresul

- fumatul

Cercetarile au aratat ca nefumatorii fac mai rar ulcer decat fumatorii, iar sansa de vindecare a ulcerului este mai mare la nefumatori, la fel si riscul de aparitie a complicatiilor sau disparitia simptomelor cu tratament sau regim alimentar.

Mecanismele prin care fumatul duce la aparitia ulcerului gastric sau duodenal nu sunt pe deplin lamurite. De exemplu, unele cercetari sugereaza faptul ca fumatul poate creste riscul infectarii unei persoane cu bacteria Helicobacter pylori (H.pylori este un factor de risc important pentru ulcer), cele mai multe cazuri de ulcer gastroduodenal fiind asociate cu prezenta acestei bacterii. Acidul clorhidric din sucul gastric este, de asemenea, un factor de risc important in producerea ulcerelor. In mod normal, cea mai mare parte a acestui acid este neutralizat prin amestecul cu alimentele pe care le consumam, ajutand la digestia lor. Sucul gastric acid care nu a fost neutralizat dupa digestia alimentelor in stomac, trece in duoden (urmatorul segment al tubului digestiv de dupa stomac) si este repede neutralizat de bicarbonatul de sodiu produs de pancreas. Fumatul stimuleaza secretia de acid gastric dar si scaderea cantatii de bicarbonat secretate de pancreas. Fumatorii, sunt mult mai predispusi sa dezvolte ulcer, in special duodenal, vindecarea rapida este mai putin probabila, la fel raspunsul la tratament cu disparitia simptomelor.

Afectarea ficatului

Ficatul este un organ important care indeplineste multe functii. Ficatul este raspunzator de metabolizarea anumitor medicamente, a alcoolului si a altor substante toxice pe care le transforma in substante netoxice, eliminate din organism prin intermediul materiilor fecale sau renal. Fumatul modifica capacitatea ficatului de a transforma aceste substante, in unele cazuri, acest lucru putand influenta cantitatea de medicamente necesara pentru tratarea unei boli astfel: scaderea capacitatii ficatului de metabolizare a medicamentelor, le face sa persiste netransformate mai mult timp in organism, existand pericolul de acumulare cu aparitia de efecte toxice. Efectele fumatului asupra modului in care ficatul prelucreaza medicamentele dispar si ele odata cu incetarea fumatului. Se pare de asemenea ca fumatorii fac mai frecvent litiaza biliara decat nefumatorii.

Unele efecte ale fumatului la nivelul sistemul digestiv par sa fie de scurta durata. Efectul fumatului asupra productiei de bicarbonat a pancreasului dureaza circa o jumatate de ora, dupa care productia de bicarbonat devine normala.

Sursa: SfatulMedicului